Clauza de neconcurență – suma minimă lunară și cum se evidențiază la angajator
Când se stabilește o clauză de neconcurență
Conform Codului muncii, la încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părţile pot negocia şi cuprinde în contract o clauză de neconcurenţă prin care salariatul să fie obligat ca după încetarea contractului să nu presteze, în interes propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizaţii de neconcurenţă lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurenţă.
Perioada de neconcurență
Clauza de neconcurenţă îşi poate produce efectele pentru o perioadă de maximum 2 ani de la data la care a încetat contractul individual de muncă.
Clauza de neconcurenţă este validă numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret:
◾️ activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului,
◾️ cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunare,
◾️ perioada pentru care îşi produce efectele clauza de neconcurenţă,
◾️ terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii,
◾️ aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul.
Valoarea indemnizației de neconcurență
Indemnizația lunară datorată salariatului se negociază, însă nu poate fi mai mică de 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă.
În cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, indemnizația de neconcurență nu poate fi mai mică de 50% din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.
Cum se evidențiază indemnizația de neconcurență în contabilitatea angajatorului
Indemnizația de neconcurență datorată salariatului se acordă lunar, la valoarea stabilită, însă nu este de natură salarială. Aceasta reprezintă pentru angajator o cheltuială efectuată, deductibilă la calculul profitului impozabil şi se impozitează la persoana fizică beneficiară. Deci pentru angajator reprezintă o cheltuială deductibilă, iar persoana care beneficiază de indemnizație datorează impozit pe venit la suma încasată.
Dat fiind faptul că indemnizația de neconcurență nu este de natură salarială, aceasta nu constituie vechime în muncă pentru persoana fizică beneficiară, indiferent că va fi încasată lunar pe o perioadă de maximum 2 ani.
