Contabilul participă la elaborarea/modificarea acolo unde legea permite politicilor contabile care vor fi aprobate de către administrator urmărind adoptarea politicilor avantajoase pentru entitate, în funcție de specificul și necesitățile acesteia – alegerea metodelor de evaluare a stocurilor potrivite (FIFO, LOFO, CMP), metodelor de evaluare a imobilizărilor corporale s.a. Politicile contabile potrivite duc la costuri mai reduse sau alocate rațional.
Spre exemplu, până la data de 01 ianuarie 2016 la determinarea impozitului pe clădiri se avea în vedere valoarea reevaluată înregistrată în contabilitate conform reglementărilor contabile aplicabile.
Astfel, pentru a evita plata unui impozit prin aplicarea unor cote majorate, ce puteau ajunge până la 40% pentru clădirile care nu erau reevaluate în ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referință, entitățile care aveau în patrimoniu clădiri erau obligate să utilizeze metoda reevaluării.
Începând cu 01 ianuarie 2016 impozitul pe clădiri nu se mai stabilește pe baza valorii reevaluate înregistrată în contabilitate potrivit reglementărilor contabile astfel că entitățile pot decide că în cazul imobilizărilor corporale să treacă de la metoda reevaluării la metoda costului. Începând cu această dată a fost reglementat și tratamentul contabil pentru trecerea de la metoda reevaluării la metoda costului – prin O.M.F.P. nr. 4.160/2015 privind modificarea şi completarea unor reglementări contabile.
Astfel, începând cu exercițiul financiar 2016, entităţile pot decide că în cazul imobilizărilor corporale să treacă de la metoda reevaluării la metoda costului, eliminând astfel costurile cu reevaluarea pentru rapoarte care nu mai sunt utilizate la DITL.
